O atenție tot mai sporită se observă din partea echipelor de inspecție fiscală asupra prețului și, mai exact, asupra elementelor incluse în acesta și a modului în care sunt acestea alocate filialei românești verificate. Dacă, până nu demult, în cadrul verificării respectării principiului prețurilor de transfer în astfel de tranzacții, autoritățile fiscale se concentrau pe verificarea profitului adăugat la o bază rezonabilă de costuri și mai puțin pe elementele de cost în sine, în prezent atenția lor este tot mai crescută și în ceea ce privește (i) rezonabilitatea fiecărui element inclus în preț și, mai ales, (ii) măsura în care acestea sunt atribuibile filialei românești.

Pentru verificarea acestor două aspecte, sunt solicitate tot mai des în cadrul inspecțiilor fiscale în materie de prețuri de transfer documente care să probeze natura elementelor de cost, realitatea acestora și faptul că ele sunt atribuibile bunului sau serviciului achiziționat de filiala românească de la grup, documente care, de regulă, nu sunt disponibile la nivelul societății. Deși, pe de o parte, din punct de vedere al prețurilor de transfer autoritățile fiscale nu pot obliga un contribuabil să producă sau să dispună de informații și/sau documente care nu stau în puterea acestuia, în același timp, potrivit legii, contribuabilul are obligația probării respectării nivelului de piață al prețurilor practicate în cadrul tranzacțiilor intra-grup derulate.

 

Ce se întâmplă în cazul în care autoritățile fiscale nu sunt convinse de rezonabilitatea și atribuirea anumitor elemente de cost filialei românești, nu este greu de imaginat; acele elemente sunt eliminate din baza de cost la care societatea din grup furnizoare a adăugat marja de profit, fiind tratate drept nedeductibile la calculul impozitului pe profit. Mai mult, inclusiv din punct de vedere al TVA, în practică există situații în care autoritățile fiscale efectuează ajustări ale sumelor de TVA deduse, deși în această privință există reguli clare prevăzute de Codul Fiscal cu privire la situațiile în care baza de impozitare a TVA poate fi ajustată din motive ce țin de ajustarea prețurilor practicate între persoane afiliate. Argumentele autorităților fiscale se referă la faptul că anumite componente de cost (servicii, în principal) nu pot fi justificate din perspectiva legăturii acestora cu tranzacțiile respective.

Este foarte dificil pentru un contribuabil să poată prezenta documente/informații cu privire la anumite elemente ale prețului bunurilor/serviciilor achiziționate, chiar și în situația în care vorbim despre tranzacții între persoane afiliate. Dacă autoritățile fiscale consideră că prețul respectivelor bunuri/servicii include anumite componente care nu sunt justificate și, în consecință, se impune ajustarea corespunzătoare a prețului, trebuie aplicate prevederile specifice prevăzute de Codul Fiscal cu privire la situațiile în care este permisă ajustarea bazei de impozitare a TVA. Principiul fundamental al sistemului de TVA îl constituie neutralitatea taxei și, de aceea, ca regulă generală, ajustarea prețului tranzacțiilor între persoane afiliate nu trebuie să dea naștere unei ajustări de TVA, cu excepția unor situații particulare prevăzute de lege (de exemplu, cazul în care una dintre părți nu are drept de deducere TVA integral).
 

Prin urmare, dacă societatea dumneavoastră este implicată în achiziții de bunuri și/sau servicii de la grup, documentarea prețurilor practicate în acest tip de tranzacții trebuie să se concentreze și pe documentarea elementelor de cost incluse în baza de cost din prisma alocării și relevanței lor pentru activitatea filialei românești.