Astfel, principalele prevederi ale Ordinului nr. 3/2020 cu impact pentru instituțiile financiare nebancare se axează pe prorogarea unor termene privind implementarea IFRS, după cum urmează:

• Începând cu 1 ianuarie 2023, instituțiile financiare nebancare vor ține evidența contabilă în conformitate cu tratamentele prevăzute de IFRS, prevederile Ordinului BNR nr. 6/2015 încetându-și aplicabilitatea în privința instituțiilor financiare nebancare. Totodată, începând cu 1 ianuarie 2023, instituțiile financiare nebancare vor întocmi și publica situații financiare anuale individuale în conformitate cu IFRS;
• Pentru exercițiile financiare ale anilor 2019*, 2020, 2021 și 2022, instituțiile financiare nebancare vor întocmi în scop informativ un set de situații financiare anuale individuale conforme cu IFRS, care vor reflecta, totodată, diferențele dintre tratamentul contabil conform IFRS și tratamentul contabil conform Ordinului BNR nr. 6/2015;
• Termenul limită de transmitere către BNR a bilanțului și contului de profit sau pierdere conform IFRS pentru anul 2019 este 31 decembrie.2020. 

În același timp, noile prevederi ale BNR fac referire și la termenele incluse în Anexa Ordinului BNR nr. 8/2019 privind obiectivele pentru implementarea IFRS ca bază a contabilității și pentru întocmirea de situații financiare anuale individuale de către instituțiile financiare nebancare, acestea fiind prorogate corespunzător cu 1 an.

*) Pentru exercițiul financiar al anului 2019 instituțiile financiare nebancare pot întocmi doar bilanțul şi contul de profit sau pierdere conform IFRS și nu sunt obligate să prezinte și informații comparative pentru exercițiul financiar al anului 2018.
 

Menționăm că instituțiile financiare nebancare reprezintă a cincea categorie de contribuabili care va efectua tranziția la IFRS ca bază a contabilității după:

• instituțiile de credit (care aplică IFRS ca bază a contabilității începând cu anul 2012)
• societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (care aplică IFRS ca bază a contabilității începând cu anul 2013);
• entitățile autorizate, reglementate și supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) care activează pe piața de capital (care aplică IFRS ca bază a contabilității începând cu anul 2015);
• anumite societăți cu capital de stat (care aplică IFRS ca bază a contabilității începând cu anul 2018).

În ceea ce privește procesul de implementare a IFRS ca bază a contabilității, este important de avut în vedere și estimarea impactului fiscal la tranziție pornind de la notele contabile de conversie la IFRS. Astfel, Codul fiscal actual cuprinde prevederi și principii generale privind tratamentul fiscal aplicabil la tranziția la IFRS ca bază a contabilității, însă este necesar ca acestea sa fie analizate și interpretate ținând cont de specificul fiecărei instituții financiare nebancare.