Prevederile Directivei Europene privind raportarea tranzacțiilor cu beneficii fiscale (cunoscută sub denumirea “DAC6” sau “MDR – Mandatory Reporting Standard”) au fost implementate în legislația românească prin Ordonanța nr. 5/2020. Prevederile vor fi aplicate începând cu 1 iulie 2020, însă efectele sunt de natură retroactivă.
Intermediarii și contribuabilii din România sunt obligați să raporteze autorităților fiscale (ANAF) informații privind orice tranzacție transfrontalieră care îndeplinește criteriile specific menționate de Directivă. Ulterior, ANAF va transmite informația primită Statelor Membre implicate prin intermediul schimbului automat de informații.
Primul val de raportare va începe la 31 august 2020. Până la această dată, intermediarii și contribuabilii vor avea obligația de a raporta informațiile relevante cu privire la structurile implementate după data de 25 iunie 2018 – data intrării în vigoare a Directivei. După data de 31 august 2020, raportarea va fi efectuată la fiecare 30 de zile de la data punerii la dispoziție în vederea (i) implementării sau (ii) pregătirii pentru implementare sau de la momentul în care a fost făcut primul pas în demersul de implementare a respectivului aranjament.
Comentariu KPMG
Prevederile Directivei au fost transpuse aproape în totalitate, cu mici modificări, în legislația din România. Totuși, este extrem de important ca autoritățile să publice un ghid de aplicare a criteriilor menționate pentru a asigura o interpretare unitară în rândul tuturor părților afectate de aceste prevederi. Ordonanța menționează faptul că autoritățile fiscale intenționează pregătirea unui ghid cu mai multe detalii privind interpretarea și aplicabilitatea semnelor distinctive, însă nu a fost enunțat niciun termen în acest sens. De asemenea, formularul prin care se va face raportarea către ANAF va fi publicat în următoarele 60 de zile de la data publicării Ordonanței.
Cine raportează?
1. Intermediarii
Un intermediar este obligat să raporteze informațiile către ANAF dacă are prezență în România (rezidență, sediu permanent, constituire sau reglementare de legea română sau apartenență în asociații profesionale).
În cazul în care intermediarul care are obligația de raportare are prezență în mai multe state membre, aceste informații vor fi raportate numai către autoritățile competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:
Un intermediar poate fi scutit de obligația raportării dacă deține dovada că aceleași informații au fost deja raportate de un alt intermediar. În acest moment, nu este clar ce dovezi pot fi considerate suficiente pentru a demonstra faptul că alt intermediar a raportat deja informațiile respective.
2. Intermediarii apărați de secretul profesional
Intermediarii care, potrivit legii, fac obiectul unei obligații de păstrare a secretului profesional sunt obligați să raporteze informațiile către ANAF doar dacă primesc acordul în scris din partea contribuabilului în acest sens.
În lipsa unui acord scris de la contribuabil, intermediarul trebuie să îi notifice în scris pe ceilalți intermediari sau chiar pe contribuabili (în cazul în care nu există alți intermediari) că obligația raportării le revine.
3. Contribuabilii
Atunci când nu sunt implicați intermediari sau când aceștia au obligația legală de a păstra secretul profesional, obligația raportării se mută în sarcina contribuabilului.
Atunci când un contribuabil are obligații de raportare în mai multe state membre, informațiile vor fi transmise doar autorităților competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos:
În cazul în care sunt implicați mai mulți contribuabili, obligația raportării revine celui care ocupă primul loc în lista de mai jos:
Un contribuabil nu va fi obligat să raporteze informații dacă deține dovezi că informațiile au fost deja raportate către ANAF de un alt contribuabil. Totuși, nu este clar până în acest moment ce formă trebuie să aibă acele dovezi și ce informații trebuie să includă astfel încât să fie considerate suficiente.
Ce raportează?
Informațiile vor include următoarele:
Ce se întâmplă dacă nu se raportează?
În cazul în care nu se vor îndeplini obligațiile de raportare în conformitate cu prezentele prevederi, se vor aplica următoarele amenzi:
Semnele distinctive și testul beneficiului principal
Conform textului Ordonanței, semnele distinctive sunt în conformitate cu prevederile Directivei, fără modificări semnificative, putând fi împărțite în două mari grupe: semne distinctive generice (Categoria A) și semne distinctive specifice, e.g. legate de tranzacții transfrontaliere, referitoare la schimbul automat de informații sau la stabilirea prețurilor de transfer (Categoriile B, C, D și E). În ceea ce privește testul beneficiului principal, acesta se aplică doar împreună cu acele semne distinctive specific menționate în Directivă (i.e. semnele distinctive din Categoriile A și B și paragrafele (b)(i), (c) și (d) din semnele distinctive din Categoria C).
©2021 KPMG România S.R.L., o societate cu răspundere limitată de drept român, membră a organizației globale KPMG, compusă din societăți membre independente afiliate KPMG International Limited, societate privată engleză cu raspundere limitată la garanții. Toate drepturile rezervate.
Pentru mai multe detalii despre structura globală a KPMG, accesați https://home.kpmg/governance