Conform Codului de Procedură Fiscală, orice entitate nerezidentă care intră într-un raport juridic fiscal are obligația să obțină un număr de identificare fiscală din România („NIF”).

Deși, obligația de înregistrare revine entităților nerezidente, atribuirea NIF-ului se poate face de către organul fiscal, la solicitarea plătitorului de venit. Rațiunea pentru care contribuabilul din România solicită înregistrarea nerezidenților este legată de obligația depunerii formularului 207 „Declarație informativă privind impozitul reținut la sursă/ veniturile scutite, pe beneficiari de venit nerezidenți”.

Mai important este, însă, faptul că neobținerea NIF-ului îi poate împiedica pe contribuabili să solicite rambursarea impozitului cu reținere la sursă sau să obțină un certificat de atestare a plății impozitului reținut (necesar partenerului nerezident pentru scopuri de credit fiscal în statul său de rezidență).